Ești student, tocmai ai aterizat la Strasbourg și simți cum te mângâie soarele tandru pe tâmple? Nu te obișnui cu asta.
Dacă aș avea un muzeu al meu, probabil l-aș organiza tematic: o cameră pentru fericire, una pentru pasiune, o alta pentru avangardă, și tot așa. De când locuiesc în Strasbourg, l-am repartizat și pe el într-o manieră în care să-mi fie ușor să aleg cum să-mi petrec ziua în funcție de ceea ce vreau să șlefuiesc la mine. Mă iertați, am impresia că sunt vagă; cel mai bine ar fi să veniți cu mine într-o plimbare virtuală prin Strasbourg. Să începem, deci 🙂
Esplanade – habitatul natural
Yep, eu locuiesc la Esplanade, locul ăla mișto unde trebuie doar să traversezi strada ca să ajungi la școală (în 75% din cazuri). Dacă ai bafta să te afli în procentul ăla, află că poți să-ți faci card bancar, actele pentru CAF, cumpărăturile pentru o săptămână și turul campusului în aceeași zi. Nici nu trebuie să fii perseverent ca să mănânci mâncare libaneză (încercați restaurantul Tarbouche) la prânz și tarte flambée la cină, înainte să mergeți la film, peste pod, la UGC. Ce vreau să spun este că zona Esplanade este configurată în așa fel încât să corespundă tuturor nevoilor imediate ale studenților. Așadar, fie că sunteți în trecere sau tocmai v-ați mutat cuibul prin preajmă, vă invit să faceți turul uneia dintre cele mai funcționale zone ale Strasbourg-ului.
Bula de cultură
Ar fi păcat să locuiești în Franța și să nu-i guști diversitatea cultural-artistică, nu? Ei bine, ce-mi place mie la Strasbourg e că face el cum face și împletește arta clasică și scânteile contemporane în cele mai inedite moduri. Pe linia lui F cum pleci dintr-un capăt al orașului și mergi spre Place d’Islande, undeva pe dreapta găsești un perete mare și galben pe care scrie Musée d’art moderne et contemporain. V-am lămurit, nu? Așa de confuză eram și eu când am văzut prima oară, însă pe urmă mi-am făcut curaj și l-am înconjurat, ca să văd unde se ascunde muzeul. Și nu-mi pare rău. Nu doar că zona are un aer pitoresc, pe mal de apă și un dig pe care te poți plimba, văzând de sus toată Petite France, dar muzeul în sine e un deliciu. Modern de-adevăratelea, tăticule, cu suprearealismul prins ca un buton la manșetă și viu de contemporan ce e, cu expoziții care vin și pleacă de n-ai timp nici să te odihnești, darămite să te plictisești.
Tot pe linia lui F o să găsești, mai încolo, verișoara Operă a acestui muzeu, pusă strategic alături de fratele Musée Tomi Ungerer și unchiul Theatre National de Strasbourg, a cărui stagiune se vinde ca pâinea caldă (deci vă sugerez să vă grăbiți cu rezervarea locurilor). În altă ordine de idei, v-aș putea povesti două zile despre tot ce se întâmplă mișto la Strasbourg în perioada asta, dar o să mă rezum la a vă pune în vizor faptul că în curând începe festivalul Musica.
La bourgeoisie bohème
Gata, domnule, ce tot atâta artă, să revenim la lucruri cu adevărat serioase. Adică la Gallia și-n jos pe chei. De ce? Păi vreau să bem o bere, una artizanală, să ne desfășurăm *alsacienește*, dacă-mi permiteți termenul. Pe planeta Gallia îmi petrec timpul dedicat socializării, de obicei la una dintre terasele de pe chei sau la Brasseur. Grație zonei accesibile și proximității față de Campusul Central, studenții mișună în permanență pe acolo, cu atât mai mult cu cât prețurile sunt accesibile.
Dacă mi se face poftă de o cafea bună, deși mi-aș dori să vă spun că merg în Place Kléber la Starbucks, nu asta-i rețeta mea. THE COFFEE de încercat la Strasbourg e, în mod indubitabil, ceea de la Oh my Goodness – cafenea situată fix lângă stația de tram Porte de l’Hopital – ieftină, bio și cu fotolii zen. Și dacă vă prinde vremea prin acea zonă, mai mergeți o stație până la Grande Rue și luați strada la pas. Crâșma (da, crâșma) mea preferată o găsiți acolo, se numește Troquet des Kneckes și vă promite yours truly că are cea mai bună tarte flambée de la inventarea cuptorului încoace. Dar ar fi ingrat din partea mea să nu recunosc că m-au mai vrăjit și alte locuri, ca de exemplu Mi casa es su casa, sau un local proaspăt deschis pe care-l cheamă Cavpona, unde-au pus monopol pe boxe Pink Floyd, Queen și Eminem.
Iar dacă tot ceea ce v-am povestit până acum vi se pare prea stylish sau prea franțuzesc, ei bine, am o veste care să echilibreze situația: tocmai s-a deschis Delirium în Strasbourg. Degustare fericită de 4000 de beri vă doresc 🙂
Credits:
Articol: Talida Bighiu
Photo: ”Pont du Corbeau, Strasbourg” – Gabriel Lucian Corduneanu – Lululand Photography
