… sau despre ce am învățat și cum m-am jucat de-a deputatul european
După doar 5 ore de somn și un sfert de cană de cafea băută, vineri dimineață m-am urcat în tram și am încercat să mă trezesc pe deplin până am ajuns la Wacken. N-am așteptat foarte mult înainte să reușesc să-mi fac acreditarea pentru EYE 2016, care constă în identificarea participantului, obținerea brățării (de culoare albastră, cele roșii fiind acordate liderilor de grup) și a broșurii care cuprindea orarul workshopurilor fără înscriere (orarul celor la care mă înscrisesem fusese deja transmis pe mail), plus niște hărți foarte simpatice care chiar te ajutau să nu te rătăcești de-a binelea.[/vc_column_text]
Am luat-o la pas spre Parlament și, după ce am trecut de controlul de securitate, mă-ndreptai cu voioșie spre intrare. Am observat că existau diferite corturi și amplasamente dar, recunosc, cum încă nu mă dezmeticisem, am decis să las explorarea lor pe mai târziu.
În fața intrării era amplasată o scenă, pe care la ora 10:30 a avut loc deschiderea oficială a EYE 2016. Participanții au fost întâmpinați de oficiali ai Parlamentului cât și ai Strasbourg-ului. Momentele artistice din deschidere au constat într-un număr de acrobație “pe felinar”, ca să-l numesc așa, plus un număr de muzică asigurat de o gașcă de tineri slovaci – și care mie, una, mi-a dat fiori.
După ceremonia de deschidere (care reușise să mă scoată din amorțeală), am decis să dau un tur prin Yo!village – amplasamentele despre care vă spuneam mai devreme. Corturile erau împărțite în cinci tematici (aceleași tematici care erau reluate în toate activitățile și conferințele acestei ediții din EYE): War and Peace, Apathy or Participation, Exclusion or Access, Stagnation or Innovation, Collapse or Success. În fiecare cort te așteptau animatori foarte de treabă, care vorbeau cel mai des engleză (EYE se desfășoară în Engleză, Franceză și Germană), propunând jocuri, provocări, quiz-uri și alte activități de ice-breaking/brainstorming. Atmosfera foarte destinsă ajuta mult ca oamenii să interacționeze unii cu ceilalți, ceea ce era absolut necesar la începutul unui astfel de eveniment.
Eu n-am avut vreme să apuc să stau la vreo activitate Yo!village vineri, întrucât prima conferință avea să înceapă la ora 14. Așadar, pe la 13:20 m-am îndreptat spre intrarea în clădirea Parlamentului. După un al doilea control de securitate și eficient orientată de hărțile simpatice despre care v-am mai spus, am urcat la etajul 1 din ”Low Building”. Cu voluntari și indicatoare peste tot, am ajuns în doi timpi și trei mișcări în sala N1.2, unde avea să înceapă conferința „Destination – Holy War”, din tematica War and Peace. Timp de aproape două ore am discutat cu un sociolog, un profesor de științe politice și un expert în problema radicalizării tinerilor despre factorii care impactează și sensibilizează din ce în ce mai mulți aderenți la Jihad. Impresia pe care mi-a lăsat-o această primă activitate e aceea că tineretul european e suficient de informat și pragmatic încât să înțeleagă foarte bine problema.
La 17:30 avea să înceapă cea de-a doua activitate la care am participat (și, cu siguranță, cea care m-a marcat cel mai profund) – intitulată „Kidnap and ransom”. Întrebarea dezbaterii a fost „credeți că ar trebui ca guvernele să plătească răscumpărare atunci când cetățenii sunt răpiți de diferite organizații teroriste?”. Întâi au fost căutate răspunsurile academice pro/contra, după care am avut onoarea de a cunoaște perspectiva unei persoane care a fost răpită și reținută timp de 317 zile – domnul Vincent Cochetel. Dumnealui ne-a povestit despre condițiile în care a fost ținut (întuneric timp de 23h45min, doar 15 minute de lumină pe zi, legat în lanțuri de pat), despre cum fiecare filmare care să ateste că încă e în viață era trimisă contra sumei de 50,000 de dolari și despre cum e să te întrebi dacă viața ta are un preț. Ne-a explicat, de asemenea, că atunci când e vorba de plata unei răscumpărări, nu toate viețile au aceeași valoare, nu suntem toți egal importanți pentru un guvern. Și cu toții am simțit un nod în gât când am auzit asta.
Sâmbătă la prânz am revenit cu forțe proaspete la Parlament, iar de data aceasta activitatea avea să aibă loc în Hemiciclu. Denumită Euroscola, activitatea era de fapt o simulare de vot. Pentru fiecare tematică a avut loc prezentarea unui proiect, urmată de dezbatere și vot. De cel puțin trei ori, întrebările din cadrul dezbaterilor au fost puse de români.
EYE e o experiență tare mișto, are un suflu de tinerețe și optimism pe care mi-ar plăcea să-l resimt mai des alternând cu scepticismul recurent. Probabil m-ar fi încântat și mai tare dacă ținea mai mult timp (măcar o zi în plus), ca să am timp să interacționez și mai bine cu ceilalți participanți.
Vă zic, dacă sunteți interesați de viitorul Uniunii Europene sau dacă doar vreți să intrați în contact cu alți tineri entuziaști și dinamici, fiți pe fază la anul. Înscrierile la EYE se fac cu câteva luni înainte și trebuie să constituiți un grup de minim 10 persoane (cu vârsta de până la 30 de ani) ca să puteți fi admiși. Pe urmă, trebuie să fiți pe fază atunci când sunt lansate activitățile, deoarece înscrierile se bazează pe principiul primul venit/primul servit și, dacă trageți mâța de coadă, riscați să nu mai prindeți loc la workshopurile care chiar vă interesează.
Eu zic că EYE trebuie experimentat măcar o dată-n viață. Eu mă duc și la anul, sau cel puțin ăsta-i planul momentan. Aștept să ne vedem acolo sau măcar să schimbăm opinii după ce veți fi trecut și dumneavoastră pe acolo!
Autor articol și imagini: Talida Bighiu
