Update vernisaj Marti, 5 martie
Cu mare nerăbdare am ajuns astăzi să o descopăr, înainte de vernisajul de marți, 5 martie ora 18.
Eram curioasă. De fapt trebuie să recunosc, foarte curioasă. Conceptul expoziției fiind unul care crea în mine de fiecare data, o alta senzație. Venind dintr-un domeniu creativ ca și artiștii, îmi puneam tot felul de intrebari de cum s-ar putea aborda o astfel de tematică. Cum ar fi pozitionate imaginile, din ce unghi, mărime, structură s-ar prezenta ele in fața vizitatorului.
Nu am reușit timp de săptămâni să îmi imaginez decât rame goale, lipsite de imagini, ca ramele de tablouri fara pictura lor. Nu am reușit să aduc în imaginție conceptul la viață.
Așa că m-am trezit aproape alergand catre Lieu d’Europe în momentul în care autobuzul 6 și-a deschis ușile. Era clar mai mult decât curiozitate. Era sete de cunoastere, era nerăbdarea întâlnirii cu creația. Era dorinta de a umple un gol pe care doar descoperirea lucrărilor o putea face.
Am ajuns și eram doar eu. Alesesem momentul ideal. Duminica la ora siestei, doar vantul atingea clanța ușii. O deschid și respir usurată ca ușa îmi răspunde și mă lasă să intru.
Am inceput de la dreapta la stanga. Nu știu de ce.
Apropiindu-mă de fotografii am simțit cum pornesc alături de doi povestitori, intr-un dans de gesturi, lumini, ființe, priviri, culori și forme.
Două lumi, Franța și România, privite prin ochii celui care nu le-a știut o viată întreagă și care acum le descoperă.
Parcursul expoziției s-a transformat lin din curiozitate în reflecție. Nu mai erau doar fotografiile care se reflectau ci și eu alături de ele. Se reflectau cele doua lumi în mine. Lumea prezentă, cea din Franța, dinamică, onduită, schimbatoare, nouă și lumea eternă pe care cu toții o purtăm în suflet, cea din România, cu portul național, cu biblioteca și parlamentul, cu altarul și cu tramvaiul.
Ramele goale din imaginația mea au disparut și în locul lor acum erau porțile către senzațiile prezentului și eternul memoriei. Porți deschise de către cei doi artiști Claude Unsinger și Teona Goreci.
Astept cu nerabdare vernisajul de marți unde vom întalni artiștii ce sunt acompaniați de maeștrii muzicieni Marius Stoian și Marin Bălan.
Și iar încerc să-mi imaginez cum va fi când voi pleca din nou în călăorie, de data aceasta acompaniată și de Enescu, Porumbescu, Debussy. Ramane să aflu marți.
