Linia 1
Autor: Gigi Le Stretch – Foto: Linia 1 de tramvai Strasbourg Kehl, la podul peste Rhin, (tram din 1898, carte poștală cca 1920: la ieșirea spre Strasbourg este arborat steagul Franței)
După 73 de ani un tramvai trece din nou Rhinul
Astăzi, 29 aprilie, eurometropola Strasbourg Kehl sărbătorește deschiderea extensiei spre gara centrală din Kehl a liniei de tram D, oferind în ultimul week-end de aprilie curse gratuite pe această linie și două zile de festivități. Încurajați de vremea frumoasă luăm bicicletele și pornim spre Tramfest cu promisiunile lui de jocuri de apă și artificii, anunțate a avea loc după crepuscul. Fideli pistelor de biciclete care împânzesc Strasbourgul, ținem cursul Ill-ului și apoi al liniei D.
Linia D este succesoarea faimoasei linii 1 Hoenheim – Pont de Rhin, prima linie de tramvai din Strasbourg. Un istoric pasionat de relațiile franco-germane va găsi cu surprindere ca Marea Istorie se reflectă cuprinzător în povestea unei simple linii de tramvai. Primul tramvai a început să circule la 20 iulie 1878, încă de pe atunci un succes al economiei transfrontaliere în care o societate elvețiană, S.L.M. « Shweizerische Lokomotiv und Maschinenfabrik » din Winterthur era însărcinată cu construcția liniei și punerea la dispoziție a locomotivelor cu aburi iar Societatea Industrială din Neuhausen, Germania, furniza vagoanele.
Ajungem pe malul Rhinului, prea târziu pentru sărbătoarea de pe partea franceză, dar încă prea devreme pentru artificii, care vor avea loc pe malul german. Legăm bicicletele și trecem podul pe jos, atrași de muzica și zumzetul animației tramfestului nemțesc.
Beatus Rhenanus este numele noului pod
Beatus Rhenanus este numele noului pod, nume alsacian cu rezonanță, amintind de scriitorul originar din Selestat care a lăsat moștenire orașului său natal singura bibliotecă umanistă din lume păstrată aproape intactă și înscrisă din 2011 în Registrul Memoriei Lumii al UNESCO. Podul a fost ridicat ca alternativă mai puțin costisitoare la modificarea vecinului său, Pont de l’Europe, care, fără transformări importante, nu ar fi putut accepta două linii de tramvai. Călătorii CTS-ului (compania de transporturi strasburgheze) împart drumul peste apele Rhinului cu bicicliștii și pietonii, printre care și noi, opriți în contemplație la mijloc de double bow-string bridge, unde cele două arcade, luminate fiecare în culorile tricolorului țării gazdă, se întâlnesc cordial.
Pe jos erau nevoiți să treacă și primii călători transfrontalieri ai CTS-ului, pe un pod mobil construit din ambarcațiuni. Primul pod fix, precursor al Pont de l’Europe și capabil să susțină linii de tramvai, este construit în 1897, iar tramvaiul are ca ultimă stație primăria Kehl. Sfârșitul primului război mondial pune capăt liniei de transport transfrontalier. Alsacia este anexată Franței iar autoritățile franceze restabilesc granița pe Rhin. Tramvaiul se va opri la mijloc de pod dar nu și traficul transfrontalier. Atrași de prețurile scăzute într-o Germanie postbelică aflată în plină criză economică, strasburghezii trec granița pe jos pentru a-și face cumpărăturile peste Rhin, practică descurajată ulterior de fronda comercianților din Strasbourg care determină înăsprirea controalelor vamale.
Iată-ne ajunși pe celălalt mal unde, pe plaja artificială, amenajată pentru spectacolul de apă și lumini, pompierii aduc ultimele retușuri. Dincolo de scena festivalului ne întâmpină un miros de brotwurscht (cârnaț alb alsacian) și bere nemțească. Mai încolo, trecând de mesele și băncuțele instalate ad-hoc la început de week-end, pe pavajul din fața gării este expusă o locomotivă cu aburi din 1898, bucurându-se de pensie îndelungată după cursele de o parte și alta a Rhinului din vremea ei, acceptând roiul de turiști înarmați cu aparate de fotografiat și telefoane gata oricând de un nou instantaneu de carte poștală sau selfie. Din cabină, un controlor în uniformă de epocă mă întâmpină cu un zâmbet binevoitor.
Primele tramvaie aveau locomotive cu aburi
Primele tramvaie aveau locomotive cu aburi. În centrul Strasbourg-ului însă deveneau hippomobile. Pentru a evita dezastrul exploziei unui motor cu aburi în zonele rezidențiale, caii preluau sarcina grea, astfel încât, de la un capăt la altul al liniei 1, călătorii treceau prin două schimburi de propulsie. Schimbarea majoră vine în 1894, odată cu electrificarea liniei de tramvai și apariția unui nou tip de super-eroi cotidieni, controlorii, supranumiți Wattman (oamenii watt-ului) care, prin volanul lor controlează distribuția la motor a energiei electrice.
Ne alăturăm și noi procesiunii de curioși care explorează în șir indian un vagon de călători al secolului 19. Pe banchetele de lemn sunt așezate accesorii de călătorie din vremuri apuse. În fața mea, o bunică își temperează nepotul care își găsise ascunzătoare după soba de cărbuni din mijocul vagonului. Tot așa se va fi ascuns și Roger Paulus în copilărie, localnic din cartierul Port du Rhin care își amintește de anii celui de-al doilea război mondial: “În timpul războiului, duminica, după liturghie, luam tramvaiul spre Kehl. Ne așezam în spate și încercam să nu plătim. Într-o zi, pentru a evita un control, am încercat să sar și mi-am spart figura.” Această anecdotă face parte dintr-un episod uitat al istoriei tramvaiului strasburghez. După ocuparea Strasbourg-ului, nemții refac podul peste Rhin. În plină criză de carburant și pneuri, Linia 1 își reia activitatea transfrontalieră. Roger Paulus va supraviețui căzăturii și războiului, pentru a fi, la cei 84 ani ai lui, unul dintre invitații de onoare ai primului tramvai care trece Rhinul în data de 3 februarie 2017, în cadrul testelor extensiei spre Kehl.
În bistroul gării din Kehl, la terminusul liniei D, veselia e în toi. Un grup de sexagenari, bravi cetățeni ai landului Baden Wurttemberg, cu gâtlejurile bine unse cu bere, atacă o versiune aproximativă dar voioasă a cântecelului “Frère Jacques”. La câțiva pași, pe scena festivalului, Jean-Pierre Albrecht și colecția lui de instrumente cu corzi propun un periplu muzical alsacian. Acum, la exact 60 de ani de la tratatul de la Roma, când Europa e străbătută tot mai des de frisonul naționalist, nimic mai europtimist decât cântecele unui alsacian care adună în sunete de țiteră ungurească, francezi și germani într-o singură voce.
Se lasă înserarea, iar lumea se adună încet-încet pe platoul de sub piciorul podului, în așteptarea jocurilor de apă și lumini. La ora 21:30, respectând programul, erup, într-o suită de bubuituri, primele artificii.
La sfârșitul lui 1944 exploziile artileriei se apropiau tot mai mult de Rhin
La sfârșitul lui 1944 exploziile artileriei se apropiau tot mai mult de Rhin. George Muller, într-o carte dedicată tramvaiului strasburghez, citează o anecdotă despre contribuția liniei de transport la eliberarea Strasbourgului, la 22 noiembrie 1944. Se spune că generalul Leclerc s-ar fi folosit de linia telefonică privată a CTS-ului, de a cărei existență nemții ar fi uitat, pentru a se informa asupra poziției adversarului și a lansa un atac surpriză înaintea sosirii întăririlor. La 23 noiembrie tirurile artileriei distrug centrala electrică de la Port du Rhin. Traficul încetează pe toată linia. În retragerea lor, nemții aruncă în aer podurile de pe Rhin.
Astăzi, 29 aprilie 2017, în sunet de muzică, în ropot de fântâni arteziene și în explozii de lumină, între două tururi de scrutin electoral francez în care mulți își întorc privirea spre granițele trecutului, pe noul Beatus Rhenanus, după 73 de ani, un tramvai trece Rhinul.
Articol de Gigi Le Stretch
Credits photo:
Photo-cover: Motrice n° 62 de 1898 sur la ligne 1, arrivant de Kehl par le pont du Rhin
Fireworks illuminate the inauguration of the Beatus Rhenanus bridge between Strasbourg (France) and Kehl (Germany) © Crinu Topalo
Locomotive de la fin du XIXe siècle exposée à Kehl, le 29 avril 2017 © Radio France – Aude Raso
Ne găsiți și pe:
Facebook: Romani in Strasbourg Franta – Comunitatea de Romani La Strasbourg
Twitter: Romani La Strasbourg
